Cuprins

«Cum sa impart, Doamne, Moldova si prea dulcea Bucovina?»
Istoria critica a lirismului bucovinean

 

Prezidata de mesianicul mit eminescian al Bucovinei („de-a pururi o durere pentru noi"), antologia poetilor nascuti sau aclimatizati in zona, alcatuita de Adrian Dinu Rachieru, este un eveniment de istorie si critica literara. Lucrare ce impune prin probitate stiintifica si veritabila vocatie recuperatoare, „Poeti din Bucovina" este de fapt o ampla, atasanta istorie literara a romanismului (Ed. Helicon, Timisoara, 1996, 544 p.

Volum aparut sub egida Uniunii Romanilor Bucovineni, cu sprijinul Fundatiei Culturale), documentat prin creatii si destine poetice ce n-au incetat sa confirme faima si spiritul locului, geniul tutelar al poeziei nationale. S-a scris poezie neintrerupt, n-a existat asadat solutie de continuitate in domeniul literelor, inclusiv din 1944 si pana in zilele noastre, in ciuda instrainarii, din Bucovina istorica, a mai mult de jumatate din suprafata sa.

Fruntasii de azi ai romanismului in Bucovina sovieto-ucrainizata se afla in plina rezistenta culturala si morala, impotriva schizofreniei si mankurtizarii intretinute de oficialitati. Antologia lui Adrian Dinu Rachieru reuseste sa fie cea mai cuprinzatoare si obiectiva carte pentru „minte, inima si literatura" a acestei miraculoase si tragice zone creative romanesti.

Unirea cu Tara-mama pe deasupra veacului si restrictiei geopolitice intr-un singur trup si spirit, savarsita de acest monumental florilegiu, va sa constituie punctul maxim de referinta al legitimitatii romanesti in Bucovina istorica, si deci un fel de evanghelie sui-generis pentru faclierii de astazi ai romanismului de la Cernauti. 80 de voci poetice, 80 de poeti, legati prin locul nasterii sau cuceriti de Bucovina istorica, sunt convocati sa ateste pe parcursul a 75 de ani continuitatea inflexibila a lirismului arborosean, a „goticului bucovinean", ridicat la cota maximei trairi romanesti de gruparea ICONAR din anii ‘30. Reperele acestei fecunde oferte poetice si culturale, interbelicii Mircea Streinul, George Drumur, George Voevidca, continua sa ramana necunoscuti marelui public, opera lor poetica si de animatori culturali urmand a fi reeditata si reconsiderata.

Istoricul literar nu uita sa includa prin ample articole si analize aplicate nume ca Julian Vesper, Paul Celan, Alfred Margul Sperber, Rose Ausländer, alaturi de care, in spiritul uluitoarei continuitati bucovinene, antologia inregistreaza la zi nume ca A. Suceveanu, Ilie T. Zegrea, Elena Stefoi, I. Stefuriuc, Matei Visniec. Pornind de la antologii interbelice, devenite raritati bibliografice si mobilizand un material critic revuistic si istoric dezarmant, elegantissima carte a lui A.D. Rachieru ramane una vie, provocatoare si chiar polemica, reformuland, lansand noi ipoteze de istorie literara, amendand opinii comode sau pur si simplu dogmatice.

Referindu-se de pilda la estetica gruparii ICONAR, superinformatul critic scrie: „Acest patos panteist indica nu doar o permanenta a mortii, ci mai ales o bucurie a ei, o voluptate obsesiva, impreunandu-se in delta creatiei cu arta si iubirea". Dumnezeu vorbeste prin noi, crede Streinul, si conceperea „peste fire a sufletului" lamureste, cred, clamata discreditare a literarului in fiata vietuirii, care ofera sansa visului, a copilariei, „depasirea conditiei umane prin poezie si, bineinteles, ideea sacrificiului prin Creatie. Si, pornind de aici, a identificarii prin moarte".

Bucovineni din patru zari isi dau intalnire in ordinea alfabetica a numelui in aceasta istorie-dictionar liric, inclusiv cei aclimatizati sau adoptati in zona; sigur, noi am fi preferat o randuire axiologica sau cel putin una cronologica. Optiunea lui A.D. Rachieru ni se parea cea mai putin riscanta, ceea ce nu stirbeste cu nimic valoarea uriasului efort al rafinatului carturar, istoric si critic literar ce reuseste sa argumenteze, prin multe texte inedite pentru noile generatii, ca acest patrimoniu liric nu are nevoie de ingaduinta sau caritate din punct de vedere al sincronizarii valorice.Cele 540 de pagini ale frumoasei carti ofera o covarsitoare cantitate de informatie literar-culturala, sustinuta de cateva sute de poeme, exponentiale pentru fiecare cei din 80 de poeti al caror destin se leaga intr-un fel sau altul de Bucovina dintre Campulung Moldovenesc si Cernauti.

O fotografie si cate un vers-efigie insotesc fisa critica a fiecarui poet, inseriat in contextul, tesutul si iconomia istoriei literare nationale. Placenta bucovineana a functionat nedezmintit in cazul, sa zicem, Rosei Ausländer (Cernauti 1907 – Düsseldorf 1988), considerata una din marile poete de limba germana ale veacului : „Ce mai zuruia prundisu-n Prut/ incrustand vremelnice izvoare/ in talpile noastre/ Pe oglinda apei puneam narcise/ pe noi insine tinandu-ne-n brate/ Nopti invelite cu vant/ patul napadit de pesti/ Pestele de aur al lunii" (…). O definitie mitologica a Bucovinei o da aceeasi poeta de obarsie ebraica: „Tinut ce m-a intruchipat/ cu brate de ape/ plete de paduri/ culmi de afine/ de miere neagra/ Cantari infratite/ in patru graiuri/ sub dezbinate vremi" (…).

Universitarul cernautean Grigore C. Bostan (n. 1941) obtine bune rezultate din depozitiile sinceritatii si scenariile confesiunii inchegate in metafore: „Cine oare/ din aceasta lume oarba/ ar putea sa despice in doua/ lacrima/ pe care o tin ascunsa/ in cetina unei gene/ astazi/ mai strans decat ieri?…". Paul Celan (Cernauti 1920 – Paris 1970), poetul marcat definitiv de deportarea parintilor sai dincolo de Bug, va deveni reputatul „liric european ivit in cosmopolita si fertila Bucovina", (…)

Un poet pe nedrept uitat este Traian Chelariu (1906–1966), caruia A.D. Rachieru si recunoaste „rafinamentul clasicist" si luciditatea modernista, mai putin agreata de „iconari". Fara sa-i neglijeze pe poligrafi si animatori, istoricul literar se opreste mai abitir la nume ca Teofil Dumbraveanu si plachetele sale cernautene, cultivator al mitologiei folclorice cu intregul sau cortegiu de peisaje diafan atemporale, Stefan Hostiuc, aflat intre „teorie si reverie", Nicole Labis, „eternul adolescent", Vasile Levitchi (n. 1921), „un antrenor spiritual", dascalul celor ce duc astazi cruciada romanismului, Modest Morariu (1929–1988), „scriitorul total", George Nimigeanu, sedus de dedublarea si de saltul „la trapezul iluziei", Vasile Panzariu (Burdujeni, 1930), poetul fascinat de „arhivele memoriei", in fapt ale dublei sale detentii (in anii ‘50 si in 1972) s.a.m.d.

Extraordinare prin autenticitatea documentara dar si prin vibratia elegiaca ni se par multe versuri semnate de universitarul Ion Popescu-Sireteanu: „Talhari stiuti si nestiuti/ In miez de noapte se strecoara/ In cimitir la Cernauti/ Si mor a doua oara…/ Talhari de gropi si osemnite,/ Urmand stapanii lor stiuti,/ S-aduna hotii la morminte/ In cimitir la Cernauti/ Si hohotesc in nopti tarzii,/ Caci ne scot oasele afara,/ Sa nu ramana marturii/ ca Bucovina ne-o furara!".De foarte exacte diagnoze critice au parte poetii foarte cunoscuti, sau lideri ai noilor promotii, ca de pilda Laurentiu Carstean, Clement Liviu-Dorin, Ion Cozmei, ce se doreste stranepot al lui Eminescu prin obarsia sa in Calinestii lui Cuparencu, oricum „remorcherul puternic al miscarii poetice sucevene", Nichita Danilov („un psalmist expresionist"), Lorin Fortuna, la indemnul caruia s-a alcatuit antologia de fata, universitarul Stelian Gruia, „un vitalist elegiac", trecut spre cele eterne in aceasta toamna la doar 63 de ani, Dragos Vicol, Dumitru Grinciuc (1933–1964), mentorul poetilor Zegrea si Tarateanu, C. Hrehor.

Sa ne oprim, spre desfatarea cititorului, la un superb poem al ultimului numit, intitulat „Ninsori la Sucevita": „Doamne,/ cred ca in cer tatal tau/ iarasi iti pregateste crucea/ caci aceasta alba clatinare/ nu-i decat rumegusul sarind din rindea/ caruia noi ne-am deprins a-i zice/ ninsoare!". Carmela Leonte este o „Fedra romantica"; Ilie Motrescu (1942–1969), „poetul-mire", nascut in Crasna-Putnei, jud. Storojinet, ar fi repetat pentru „cealalta" Bucovina destinul lui Labis. Poetizeaza ideal „intre semicercurile intrupate-n fragi", Lucia Olaru Nenati, a carei balada de iubire „Uitam sa ma trezesc in zori" exceleaza prin erotice euforii.

Nicolae Preliceanu, aflat in plina schimbare de viteza existentiala, este prezent cu deja celebrul Autoportret: „Stau in restaurant/ si mestec aceeasi guma/ de anul trecut/ si ma uit afara/ cu un ochi inchis/ prin fata caruia trec/ cenusii/ toti ai mei/ rude si prieteni si necunoscuti/ si mai ales eu insumi/ in zeci si sute de exemplare/ indemnandu-i sa se grabeasca". Mihai Prepelita, cel arestat la 15 ani si apoi expulzat in 1977 din Balti, are experienta terifianta a gulagului sovietic. Din 1994 este cetatean roman. Din a sa Ars poetica spicuim aceasta semnificativa anatema: „unele randuri de poezie au barba sura/ altele umerii striviti de usile KGB-ului/ altele au unghiile smulse din radacina/ in ultima vreme de prea multa scriitura/ imi puroiaza degetele de la mana dreapta (…)".Evlavioase, dar exacte pagini ii sunt dedicate faimosului Proto, calificat „un boem atipic", insomniacul ce declara: „Si prind sticleti cu valul de mireasa al mamii…"

Din masiva antologie nu lipsesc textele Corneliei Maria Sava, autoarea „Aventurilor fara anestezie" si rasfatata unor mari critici, ale lui Nicolae Spataru, „haiducul" din tinutul Hertei, ale lui Horatiu Stamatin, acest delirant fara iluzii; Arcadie Suceveanu duce vointa de sincronizare a „iconarilor" la cotele cele mai inalte, dovada stand exceptionalele poeme „Viziuni la Cernauti", „Miel pascal", s.a.

Referinte algebrice face A.D. Rachieru la „jubilatia sarcastica‘ a Elenei Stefoi, la faptura de fum a etern feciorelnicului Constantin Stefuriuc (1946–1994), din poezia caruia citam acest sublim catren: „Cand eram baiat subtire cautam cuiburi de fete./ Sangele imi da cu pumnul si purtam aprinse plete/ Cand eram baiat subtire am iubit, in nori, o fata./ Doamne, cum plangeam ca prostii, tanar mai eram odata". Despre Viola Vancea se arata cum poeta face uz de „stratagema teatralizarii", in timp ce Matei Visniec, „un bucovinean la Paris" calca mai ales prin teatru pe urmele lui Eugen Ionescu. In linia lui George Voevidca (1893–1962), intaistatatorul mesianismului eminescian in Bucovina, „tara a crucii", poetizeaza Vasile Tarateanu, acest „Don Quijote de la Sinauti", dar si mai tanarul sau consatean, Ilie Tudor Zegrea (n.1949).

In sprijinul recunoasterii acestuia drept unul din pilonii modernitatii liricii bucovinene, „cea mai implinita voce lirica" din nordul istoric al Romaniei, citam toate cele 5 poeme antologate si mai ales 4 versuri din „sfarsit de veac la Cernauti": „Pe ziduri mai vechi varul cu Inchizitia-n sange/ Vara pumnii in gura istoriei, pana la cot./ Dar in cimitir dimineata pe cruci se rasfrange/ Lumina unei harti a batranului Herodot".