4.

Sora mea va citi la bătrînete poemele de familie. Si-o săsi tatueze pe brate, pe umeri, pe piept poemele ca să fie în fiecare noapte cîte cineva lîngă ea; si mătusa si tata si eu; ca să le mîngîie obrazul aspru, ridat, cu pielea lăsată. O să povestească cum ne dădeam noi iarna cu patinele: de la izvor pe rîul de munte, pe Dunăre în jos pînă la mare si ajungeam primii. O să povestească cum ne-am umplut noi doi perna cu flori de pe mormîntul bunicului si ce mai bătăi cu perne trăgeam. Si-o să povestească cum plescăiam eu la masă, cum clefăiam si ea mă certa, aproape plictisită. O să povestească vecinelor si copiilor din parc. O să plîngă pe umărul lor. Va invita la masă toate admiratoarele mele să le ghicească în cafea cu ochelarii ei ce au drept lentile doi ochi de sticlă. O să le servească cu ochi de sticlă dulci-acrisori, să-i rontăie ca pe dropsuri. Sora mea e si ea trecută la cuprins. Va citi din nou poemele de familie la bătrînete. Va cere să fie dusă direct în trupul mamei, nu în pămînt. Ca să crească mai departe părul mamei, unghiile ei si nu flori pe mormînt. Sora mea are ochii mei si-o să privească pe fereastră cu ei.