vestmant, locuire - cuc*

SILOGISM

Daca locuirea este loc plus fiinta
Si vestmant este locuire minus fiinta
Iar cucul este fiinta fara locuire
Atunci:
cu mandra de mana in Rai
nimeni nu poate trece!

Al. Uiuiu

Pe Maxim Dumitras l-am cunoscut intamplator acum vreo luna in Sangeorz Bai, unde la multe m-as fi asteptat, dar sa gasesc un sculptor de talia sa nu. Abia dupa aceea m-am convins dealtfel, priceperea mea masurandu-se cu nulul in privinta artelor plastice astfel incat, picata ca din luna in curtea larga si inundata de verdeata a artistului, m-am putut bucura de o emotie estetica perfect naiva, asa cum demult nu am mai resimtit.

Fiindca Max (cum ii spun prietenii) isi sfideaza, dupa opinia mea, insusi destinul artei sale precum si aspiratia, de atatea ori vana, a confratilor, intru vesnicie. Compozitiile lui, din nuiele si din lut, isi reneaga legatura cu marmura Romei, sfidand-o suite pe acoperisul casei sale taranesti. Iar, cand nici aceasta nu-i mai ajunge, ca o culme a trufiei asumarii unui timp limitat, Max ia coasa ca sa-si croiasca formele in iarba, forme ale unui univers tulburator atat prin calitatea sa in sine, cat si prin perisabilitatea ca bun cultural ucis prin el insusi.

Si atunci, pe langa invidia pe care cred ca e natural ca orice alt artist s-o aibe fata de confratele care-si poate pastra lumea intr-o curte dinspre care poarta-i de lemn joaca rol de Mare Zid in fata asfaltului prafuit, pe langa invidia aceasta duioasa ce i-o port de-acum, m-a minunat ideea de a-l vedea, la fel de inchis in formele ce ii sunt dragi, expus vanturilor libere ale virtualului.

NV

Lucrarile prezente aici fac parte din expozitia care a purtat acelasi nume. Motto-ul meu face parte din publicatia de prezentare a aceleiasi expozitii.