Floare albastra Fiore azzurro
"- Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte ?
De nu m-ai uita încalte
Sufletul vietii mele.

În zadar râuri în soare
Gramadesti-n a ta gândire
Si câmpiile Asire
Si întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urca-n cer vârful lor mare
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite !"

Astfel zise mititica,
Dulce netezându-mi parul.
Ah ! ce spuse adevarul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

- ,,Hai la codrul cu verdeata,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca sta sa se pravale
În prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure,
Lânga bolta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea în foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.

Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie -
S-apoi cine treaba are?

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gât.

Pe cararea-n bolti de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag ?"

Înc-o gura - si dispare...
Ca un stâlp eu stau în luna !
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare !

............................................

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra -
Floare- albastra ! floare-albastra !...
Totusi este trist în lume !

-Ma ti sei ancor tuffato
Nelle stelle nubi e cieli?
Bada a non dimenticarmi,
Alma della vita mia.

E'invan che fiumi al sole
Nel pensiero tuo ammuchi
E gli ermi piani assiri
E i tenebrosi mari;

Le piramidi invecchiate
Si slancian nel ciel il colmo:
Non cercar lontano un mondo
La felicita,amato!

Cose disse la fanciulla,
Carezzandomi i capelli.
Ah! com'era vero; risi
Non potevo dir piu nulla.

Su al bosco che verdeggia,
Piangon nelle valli polle,
E la roccia par s'avventi
Al magnigico burrone.

Nella radura del bosco,
Presso il celeste stagno
Sederem tra molli giunchi
E tra foglie di rovi.

Mi dirai allora fiabe
E bugie senza pari,
A un fior di camomila,
Chiedero se tu mi ami.

E dai raggi del solleone
Sarn rossa come mela,
Sciogliern le chiome d'oro,
Te ne turern la bocca.

Se a me darai un bacio,
Non lo risapri nessuno,
Che sari sott'il cappello-
Chi ne e preoccupato?

Quando sorgeri tra i rami
La notturna luna estiva,
Tu mi cingerai la vita,
Io ti cingero le spalle.

Sotto volte di fogliami
Scenderemo al villaggio,
Ci darem tra via baci
Dolci, come i fiori arcani.

Giunti innanzi alla porta,
Parlerem nel fitto buio;
Non badi a noi nessuno,
Chi ci pensa che ti voglio?

Anche un bacio e la perdo...
Palo sotto luna ero!
Come bello, come folle e
Il mio dolce azzurro fiore!

..........................................

Sei svanita, meraviglia,
Ed e morto il nostro amore-
Fiore azzurro! fiore azzurro!...
Eppur triste e al mondo!

versione italiana di Geo Vasile

bluanim2.gif (9457 bytes)