Poezia tare de inger si de demon

transpst.gif (950 bytes) Acum cand nimeni nu mai citeste pe nimeni, cand lansarea unui volum de versuri abia daca se inalta peste efemerul spectacol al unui joc de societate, Ioana Craciunescu n-a pregetat sa dea la lumina o exceptionala carte, "Crestet si ghiare - Du font et des griffes" (editie bilingva, Cartea Romaneasca 1998, versiune in limba franceza de Tudor Florian Potra). Revenind acasa dupa 7 ani de sejur parizian, mai mult sau mai putin dorit, si in peisajul editorial romanesc dupa 14, Ioana Craciunescu n-avea cum sa nu continue parabola descrisa de cele 6 volume de succes publicate in tara intre 1977-1988, dintre care amintim: "Duminica absenta", "Iarna clinica", "Masinaria cu aburi". Al saptelea volum, deci, "Crestet si ghiare" nu numai ca onoreaza pactul inviolabil cu propria, irepresibila vocatie, dar atinge cota cea mai inalta de expresivitate a poeziei ce se scrie azi in Romania.

Dincolo de rafinamentul sobru al conditiilor grafice (coperta Tudor Jebeleanu), cartea reuneste 57 de poeme impecabile, organizate intr-o grava partitura despre esenta si existenta, aduse la rampa prin figuri  si viziuni de o rara plasticitate si de un dramatism aproape paroxistic. Poeta e o fire puternica, tare de inger, un fel de mutter-courage ce nu pregeta sa testeze cu riscurile de rigoare starile haotice, ambiguitatea, visceralul, marea germinatie si fornicatie, promiscuitatea tenebroasa ca ultima Thule a mortii[...]

In contra unui intimism senzorial si senzational, neiluminat de idee se ridica Ioana Craciunescu prin ingemanarea euforica a reprezentarii lirice cu stradania ontologica, a trairii primare cu atractia de a-si impune vointa ordonatoare, id este libertatea de a respira in zone inaccesibile amoralitatii destinului. Smulgandu-se premeditat din "arborele vietii" datator de nemurire si viata luminoasa, poeta opteaza pentru "arborele binelui si raului" ispitita de o nemaiauzita tema: vointa dominarii prin spirit autarhic. Dar, ca intr-un circuit electric parcurs de un potential prea mare, sigurantele se ard, esentele se savarsesc.

De-aici vina si caderea in existenta, spaima, singuratatea, robia materialitatii, contingenta, nebunia fenomenelor, printre care omul nu este decat o mizera umbra de sine. Blestemul celui ce a fost incapabil sa-si asume mostenirea lui Dumnezeu.[...] Ioana Craciunescu nu-si dezminte rarissima vocatie energetica de a-si asuma si poseda prin vointa dominatoare a Eului figurile unei lumi posedate de principiile raului, dizarmoniei, de ispitele infernale, abrutizate de caderea in grotesc, irational cosmar eratologic[...]

Semn de anomalie naturala, bun conducator de magie alba, "Crestet si gheare" este cartea unei poete ce poate legitima cota maxima a poeziei romanesti in Europa, a poeziei europene in Romania. Legata ombilical-afectiv de generatiile 70 si 80, Ioana Craciunescu spulbera promotii, generatii si bariere de varsta, printr-o arta de continut, dramatic reverberat intr-un vesmant poetic de o covarsitoare modernitate. Grav, ironic, autoreferential, oximoronic, diafan, necrutator, terifiant, mereu si aproape stiintific echilibrat in secvente si compozitii de referinta. Balansul intre concretul organic aiuritor, infernal si sentinta inapelabila sau izbavitoare, atesta vointa de constructie si ordonare a poemului menit sa comunice, iar nu sa simuleze comunicarea dramei.

Geo Vasile, Luceafarul, nr 18, 13 mai 1998