hoo Cuprins tot inainteee
inapoi acasa mai departe

Netologia : 1, 2, 3, 4, 5, 6 , 7, 8

Satul-site


In limitele (?) spatiului virtual traditionalizat, iata, printr-o conceptualizare si reconceptualizare continue in demersul de a circumscrie (utopic) teoretic un spatiu pur al libertatii ideatice, vom incerca, prin articolul de fata, o aplicare a gandirii mitice in pretextul contemporan prezent.

Chiar daca mi se reproseaza practicarea unei fraze aproape imposibile unei "cetiri" unice si independente in concluziile ei, nu se poate renunta (si ecranul sustine asta) la un hipertextualism ca "arborescenta a gandirii" (Pierre Levi- seria de texte referitoare la asa-numitii "arbres des connaissances", disponibile pe web) pe care ne-o impune chiar fragmentarismul postmodern.

Nu insist (aici) pe acest fragmentarism, insa se poate retine ideea necesitatii unor infinite interconexiuni ("liens","links") intre fragmente si schije aparent fara legatura. Nu pot renunta la "propozitia-in-propozitie" sau la "paranteza-in-paranteza" pentru simplul fapt ca, oricum ai lua-o, "what goes around comes around" (Sepultura) pe net.

De la niste "patch"-uri pentru jocuri ajungi la zen, de aici la Leonard Cohen retras intru meditatie, dupa care iti sunt oferite poze cu Alanis Morissette goala ("probably fakes", ne anunta un fan), plonjand direct intr-un spatiu cel putin obscur, mult vizitatul (peste 116 milioane de cibernauti) "Devilsharem". Iata unde vroiam, din atat de mult invocata "perversiune a gandirii", sa ajung astazi.

De aici pana la "satul global" (si, de fapt, local, periferic in centralitate), nu-i decat un pas. La fel de mare ca si cel de la "sat" la "site", si invers. Legaturile se pot extinde si suprapune aproape la infinit, de oriunde se poate ajunge aici, si de aici oriunde. Voi analiza, astfel, sau cel putin voi incerca, ideea de sat si de tribalism, asa cum se manifesta ea in plin tehnicism, cand Aristotel este integrat intr-un dubios :"neotech" de origine japoneza.

Pornind de la "satul global" atat de notoriu, si de la afirmarile hipertextului ca noua oralitate (regresiune dupa unii, progres dupa altii) voi ajunge la satul virtual (devenit, aproape, o comuna...) in care ne situam cu totii in momentul accesarii, cu functiile si parametrii sai. Un sat, etnologic vorbind, este un spatiu in care, pentru mai mult sau mai putin timp, se fixeaza o comunitate, cu regulile sale, cu o limba si o cultura.

O nevoie de fixare, de sedentizare este fireasca (fie si temporara) unui spirit liber, chiar nomad. Ne aratam nomadismul, manifest si implicit prin gandirea noastra, tocmai, paradoxal, fixandu-ne, temporar, inte-un spatiu alternativ (paradis, infern sau harem, artificial), in care ne regasim (la fel de temporar), un totem. La fel, tabuurile, care dispar la fel cum reapar.

Ne regasim identitatea in concepte-cheie, desi poate suna exterior si rece, ne intalnim ca identitati prin aceleasi cuvinte si idei pe care le producem si le folosim zilnic. Satele ne sunt multe, echivaleaza aproape cu numarul site-urilor.

 

 

 

hoo

Cuprins

tot inainteee

inapoi

acasa

mai departe