Magdalena Marinescu

“Aici din nou, cu buzele incarcate de memorie, unic si asemanator voua.
Sunt acea intensitate amortita care este un suflet.
Am persistat in aproximarea fericirii si m-am bucurat de favoarea durerii.
Am traversat marea.”

(Jorge Luis Borges, Intreaga mea viata, trad. Marin Sorescu si Mihaela Simion Constantinescu)

Cum sunteti probabil obisnuiti cu prezenta mea tacuta s-ar putea sa va fie cu mirare ca astazi auziti si glasul meu auctorial. Prietenii pe care-i mi-i cunosteati deja, pe care i-am insotit in atatea calatorii si cautari, au ramas in urma, ca si cum o ar fi avut toti deodata aceeasi intuitie. In descoperirea Lumii Noi, trebuie sa fiu singur. Nu voi mai putea purta nimanui de grija si e o calatorie tare lunga.

Lumea mea. Cel putin asa cred, pentru ca am purtat-o in suflet in fiecare din peregrinarile mele. N-am stiut niciodata exact de unde ma trag dar simt ca trebuie sa fie un loc cu mult soare, unde oamenii murmura radacini latine si, in duiosia lor nefireasca, le transforma in cele mai calde alintari, in dezmierdari sonore: Pedrito, Pedrinho. Vechii mei tovarasi de drum au fost cei ce mi-au adaugat si aceasta particula de Don, si am fost fericit cu ea, cu toate ca ma simteam un pic imbatranit, dar asa aveam si eu sentimentul ca apartin unei familii, ca am o identitate cel putin completa daca nu sigura.

Ei bine, azi am hotarat sa merg in cautarea pamantului cald ce-mi tulbura visele, a oamenilor cu pielea de cafea care poate sunt asemeni mie si pe care ii macina, poate, acelasi dor amagitor.

Intai va trebui sa trec si sa-i salut pe inteleptii locului. Multi spun ca m-am nascut din literatura lor, dintr-un mister borgesian sau din prea multa disperare a celor o suta de ani de singuratate. Sunt si eu asemeni lor, traind mai degraba la marginea dintre vise, dintre deznadejde si labirintice pasiuni.

Poate e numai un efect al geografiei mele literare dar dintotdeauna resimtit cu dureroasa intensitate. Ca si cum geografia reala nu le-ar fi fost suficienta, vasta si necunoscuta, au ridicat aceasta lume paralela, si s-au refugiat acolo ca sa plasmuiasca Historia de la eternidad.

Greu poti patrunde dincolo daca treci fara sa-i saluti. Poate ei vor reusi sa-mi confirme ceva in legatura cu nestiuta mea origine. Si iata! Doi dintre ei mi-au iesit deja in cale si ma imbratiseaza.

inapoi	acasa	mai departe