hoo Cuprins tot inainteee
inapoi acasa mai departe

Netologia : 1, 2, 3, 4, 5, 6

Hipertextul-o scurta hiperdefinire in context netologic (2)


Dupa cum probabil ne amintim, in prima parte a acestui articol ce se vrea totodata o istorie a hipertextului si o definire a acestuia in spatiu virtual, daca ne putem exprima asa, se incerca o stabilire a principalelor repere faptice ce pot constitui domeniul de interes, in cadrul netologiei, al tehnicilor de "scriitura si diferenta" (Derrida) impuse de noua media. Am analizat, deasemenea rolul autorului din "spatele" ecranului, bazandu-ne pe afirmatia lui Roland Barthes referitoare la o presupusa "moarte" a autorului, si am inceput sa ne apropiem conceptual de caracterul de noutate pe care il aduce hipertextul in raport cu scrisul linear si cu dispunerea clasica a textului pe hartie. Am subliniat faptul ca noile tehnici textuale se apropie de idealul umanist al "cartii totale", pe care spatiul web-ului ar putea sa-l urmareasca, daca nu chiar sa incerce sa-l atinga. "Sfarsitul jocului" (Baudrillard-"end of the game") sau abia inceputul unui nou umanism prin virtualul spre care ne indreptam cu fiecare pas tehnologic si teoretic in construirea unor noi spatii ontologice ce se vor din ce mai deschise si mai complexe? Chiar daca ne desfasuram in spatiu internetic si ii suntem, intr-un fel, prizonieri, conventional, nu trebuie sa ne aratam nici prea optimisti in legatura cu starea de fapt actuala, dar nici pesimisti. O lamurire de pe pozitiile dialecticii clasice ne-ar fi de mare ajutor. In acest articol vom survola (pentru a le putea controla, nu-i asa?) aspectele "pozitive" ale hipertextului, cu mutatiile pe care le aduce in planul lecturii si al circulatiei ideilor, urmand ca in articolul viitor (care va fi si ultimul din aceasta serie) sa vedem si aspectele mai putin "luminoase" ale hipertextuarii si capcanele in care ne poate impinge (asta daca nu citim Agora on line...).

Hipertextul se impune, in ziua de azi, as putea spune, chiar ca un "imperativ categoric" al epocii informationale si al universului comunicational in care traim zi de zi. Ne aflam, fie ca o recunoastem, fie ca nu intr-un permanent flux de informatie, ni se cere sa stim din ce in ce mai multe lucruri, pur si simplu pentru a putea supravietui in planul minimal al existentei cotidiene. Un calcul simplu demonstreaza (intr-un numar de anul trecut al revistei franceze "Debat") ca un singur numar din cotidianul "Times" contine , cantitativ, cuantumul mediu de "cunoastere" al unui om fara studii superioare (!) de la inceputul secolului trecut. O extrapolare se cere facuta:raportul de cunostinte necesare omului modern este de zeci de ori mai mare decat ceea ce "stia" un strabunic al nostru. Informatia este, astazi, prezenta intr-o cantitate imensa, aproape cu neputinta de stapanit prin mijloace traditionale. Ne-ar lua, cred, mai mult de o saptamana doar pentru a citi cotidienele aparute intr-o singura zi. "Galaxia Gutenberg" face loc, iata, unui nou spatiu, de data asta infinit (fiind virtual!), spatiul retelei informatice mondiale-internetul, in care haosul datelor si reperelor trebuie stapanit cumva. Astfel, aparitia unui mod superior de meta-lectura era absolut necesara pentru a putea aduce in sprijinul nostru cantitatea, utilizand-o calitativ si cu folos. La ce ar putea fi buna atata informatie disponibila, oferita spre "folosire" daca nu putem beneficia de ea? Browser-ul cu care ne-am obisnuit este, deja, depasit. Tendinta generala este de a constitui un spatiu virtual ambiental, in care informatia sa fie mult mai deschisa accesarii, in functie de nevoile prezente ale "netateanului", un "mediu al mediei", o transcendere a cantitatii prin factorul de necesitate.

Tehnicile "push-media" sunt gata de a fi lansate, ele existand ca proiect inca de acum doi ani. De atunci, insa, au mai aparut cateva zeci de mii de site-uri...Sa ramanem, deci, la hipertext. Acesta permite o stapanire a informatiei prin lectura in salt, controlul voluntar fiind mult mai mare decat in cazul textului clasic. De la o definitie de dictionar se poate ajunge exact la ceea ce dorim, din orice pozitie "neofita" ne-am afla. Despre factorul spatial nici nu se mai poate vorbi: acesta a fost eliminat aproape de tot. Hartia se dovedeste, pe zi ce trece, depasita ca spatiu de raportare la text, pentru ca nu e un mediu modulabil, deschis "outil"-izarii. De aici se trage, insa, si una din capcanele hipertextului, de care ne vom ocupa data viitoare. Omul contemporan vrea sa foloseasca, sa dispuna, si repede. Nu-si permite sa zaca in biblioteci saptamani la randul. Istoria i-o ia inainte. Prezentul il depaseste.

Hipertextul ofera posibilitatea de te folosi de "module" de text, am mai spus asta si o repet, "modulabile", la randul lor, la infinit in contexte diferite de scopul si "cauza finala"(Aristotel) a utilizatorului. Un hipertext este un spatiu "deschis" prin excelenta, mai mult, un spatiu "al deschiderii", ce se construieste perpetuu in noi si noi "harti" informationale. Cred ca ar trebui impus in filosofia digitala a prezentului prin care ne deschidem, hipertextual, viitorului conceptul de "harta", deoarece ideea de teritorializare si spatializare a informatiei ne revine des in minte, chiar daca e vorba, paradoxal, de o virtualizare a materialului ca suport. Inca din anii 60 (cand nici nu se punea, inca, problema, existentei unei retele de circulatie a informatiei in hipertext) Derrida simte nevoia de a-si exprima nevoia pentru constituirea unui "spatiu ideal", electronic(!), al ideatiei libere.Citez (in original) din editia americana a "Gramatologiei" sale un fragment gasit chiar pe internet: "and, finally, whether it has essential limits or not, the entire field covered by the cybernetic program will be the field of writing". Spatiul clasic este excedat de cantitate, si Derrida se pare ca a simtit asta pe propria piele, daca ne gandim la faimoasa sa biblioteca aflata in podul locuintei sale din Paris. Hipertextul sublimeaza cantitatea prin oferirea reperelor esentiale in constituire unui "drum" prin multitudinea de lucruri "de-stiut". Accesam/sau nu/informatia hiperlink-ata, nu suntem obligati sa retinem decat ceea ce putem folosi.

Hipertextul ofera alternative de accesare a textului, din perspective individualizate de nevoia si specializarea informatiei in functie de fiecare dintre noi. Continutul este "samplabil" (termen preluat din tehnicile de compunere a muzicii techno contemporane, in special jungle, trip-hop si drum'n'bass, de care incepuse sa se intereseze, inainte de moarte, filosoful francez Gilles Deleuze, in urma primirii din partea unui personaj ciudat, Achim Szepanski, asupra caruia voi reveni, a unor inregistrari), utilizabil sub orice forma posibila, modulabil aproape la infinit. Un alt caracter esential al hipertextului, descoperit din perspectiva antopologiei, este oralitatea, de care se tot face caz pe web, in chat-urile specializate pe astfel de discutii (un exemplu ar fi cele cu Adrian Miles). Ne intoarcem

la caracterul oral al transmiterii informatiei, prin faptul ca in retea sunt prezente cele mai diferite "voci", oricine putand interveni si adauga ceva esential, oricand. Ne indreptam spre ceea ce Marshall McLuhan(inevitabil ajungem la acest veritabil "profet" al ciberspatiului...) numea "the global village", satul global, idealizare maxima a spatiului virtual in caracterul sau necesar de "agora" universala, de Hyde Park in care oricine se poate urca pe o banca, incepand sa vorbeasca multimii, a carei existenta reala ajunge sa nici nu mai conteze in "spatiul tuturor" ce este, pentru multi "spatiul nimanui"...Oralitatea, in hipertext, poate fi prezenta cu adevarat cu ajutorul multimedia...

Hipertextul salveaza spatiul hartiei, spatiul-ca-materialitate in general de la auto-suficienta prin exces cantitativ si excedare a simturilor celui care recepteaza informatia, si mai ales de la o saturare data tot de cantitatea coplesitoare. Prin legarea intre ele a universurilor de informatie cele mai diverse cu putinta se realizeaza mai mult decat o simpla intermediere intre domenii diferite. Interdisciplinaritatea devine strict necesara, dupa cum se vede nu poti scrie despre internet si tot ce presupune acesta daca n-ai trecut prin filosofia clasica, de la presocratici (care si-ar afla perfect locul in spatiul de-fragmentat la care obliga hipertextul) pana la post-structuralisti, prin antropologia politica sau prin teoria literaturii sau a comunicarii. Si nu prin toate pe rand, ci in acelasi timp.

Hipertextul e un pariu cu puterea de asumare a unor conexiuni necesare intre limbi diferite, intre tipuri diferite de discurs sau intre personalitati diferite ca spatiu cultural sau temporal. Hipertextul obliga la un nou turn Babel, inter- si meta- cultural, la re-innoirea tentatiei "cod"-ului ca limbaj universal, inspre noi limbaje hibride, inspre melanjuri de stiluri si opinii. Daca nu cumva tot acest amestec poate deveni (sau este!) ceea ce noi, in limbaj familiar numim prin expresia "VARZA!", daca nu cumva interxtualitatea si varietatea oferite spre "rumegare" spiritului comun nu sunt un mare fals ce duce la artificialitati si locuri comune infioratoare, si mai ales, daca hipertextul este o capcana sau nu...vom vedea in numarul viitor...

Fiti cu ochii pe ecran (...ca pe butelie...) si decorticati textul din sub-text, hipertextuati mai departe.

Astept, in continuare (au inceput sa vina) observatii si comentarii, eventuale nemultumiri sau nevoi de adancire a anumitor idei. Lansez o noua provocare, prin textele care urmeaza si care vor insoti, de acum inainte, obisnuitul articol. Acestea fac parte dintr-o lucrare experimentala-NOMADOLOGIA-ce deschide drumul pentru ceea ce va fi, in viitor, filosofia multimedia. Ele alcatuiesc, deocamdata, scheletul textual al unui intreg corpus filosofic, baza modulabila a unei adevarate fenomenetologii.

Textele provoaca indirect, critic, cititorul internaut la o reconsiderare a propriei lecturi. El se afla in fata unor constructii chiar despre actul accesarii sale in spatiu virtual. Se poate opri oricand, sau poate chiar sa nu citeasca deloc. Libertatea ii apartine. Acum poate fi nomad.

cybernomad57@hotmail.com

Miron Ghiu

hoo

Cuprins

tot inainteee

inapoi

acasa

mai departe