'napoi Cuprins mai departe
inapoi acasa mai departe

Agora City : 1, 2, 3, 4, 5, 6

Un drog numit Well (1)

bannermediie.GIF (1637 bytes)
bannermediie.GIF (1637 bytes)

Era logat pe Well. De mai bine de 9 ore batea in tastatura, avind ochii lipiti de cuvintele de pe ecran; toata fiinta lui era o prelungire a cuvintelor pe care le trimitea. In tot acel timp, cristalele albe stateau linga computer, iar el se numea Blair si era un fost cocainoman.

Experienta este descrisa de Howard Rheingold in cartea sa Virtual Communities. La inceputul anilor ’80, cind traficul pe Well nu costa decit 2 $/h, si Blair, si Rheingold, si alti 30 ca ei, isi permiteau, financiar vorbind, sa fie permanent logati si sa comunice frenetic.

Dependenta de Well nu era de fapt o fuga nesfirsita dupa cuvintele tale sau ale celorlalti. Schimbul sec de replici, o discutie inteligenta, dar rece, nu ar determina pe nimeni sa stea logat ore in sir, citeodata chiar zile (vezi cazul lui Mandel – Agora on Line nr.2 ) Ceea ce cautau ei in spatele ecranului era sentimentul de apartenenta la o casta, placerea de a impartasi cunostinte si de a fi apreciat pentru asta, comunicarea si bucuria de a fi impreuna cu prietenii.

Pentru a fi in Well si mai ales pentru a ramine aici trebuia sa apartii unui anume gen. Sa te exprimi fluent si original in scris si sa-ti placa sa faci acest lucru. Sa fii deschis la minte si la spirit, sa ai o anumita inteligenta creativa, imaginatie si idei ferme; sa stii sa te bati pentru ideile tale. Si mai ales sa cunosti felul in care aceste idei pot fi transformate in cuvinte: nici prea aglomerate, pentru a nu deveni plicticoase, si nici prea concise, pentru ca limita dintre concis si criptic este destul de usor de trecut.

Cuvintele iti apartineau. Politica YOYOW: You Own Your Own Words! - Esti proprietarul propriilor tale cuvinte! - statea la baza comunicarii in Well. Dar daca fondul era inatacabil, forma era standard: 22 de rinduri – nu mai mult decit aparea odata pe ecran - reprezenta maximul.

Limitarea unui posting la 22 de rinduri a impus intr-un fel concentrarea ideilor, textul devenind plin si creativ. Ideile impartasite rapid si sincer si placerea de a fi impreuna cu ceilalti, interesati de aceste idei, erau elementele principale ale acestei drogari de Well. Totusi, doar schimbul aprins de replici si creativitatea nu ar fi determinat poate acea atmosfera speciala. Trecerea de la simpla postare a ideilor intr-un sistem de conferinte la conturarea sentimentului complex de apartenenta la o comunitate, aceasta transgresare a inteligentei intr-un spatiu al afectivului avea la baza libertatea totala de expresie si deschiderea catre ceilalti. Sinceritatea determina sinceritate. De aici incredere si sprijin reciproc. Si astfel, persoane care nu se vazusera niciodata deveneau mult mai apropiate si legate printr-o prietenie mult mai profunda decit altele in viata reala.

Rheingold isi aduce aminte de una dintre primele petreceri ale Well-ului, de momentul in care intrase intr-o sala plina de persoane pe care nu le mai vazuse niciodata, dar pe care in nici un caz nu le putea numi straine. Stia ca pe undeva era si Phil cu baiatul sau de 7 ani, care atunci cind aflase ca e posibil sa sufere de leucemie, primise de la toti membrii Well incurajari, sfaturi si o sustinere neintrerupta on-line. Era Elly Van Den Pass, care plecase in Asia ca sa-si schimbe radical viata, devenind o calugarita budista, dar se imbolnavise. A fost adusa din New Delphi la spitalul din San Francisco cu ajutorul celor din Well; in mai putin de o zi s-au gasit si fondurile, si oamenii, si cunostintele necesare.

Toata comunitatea se mobiliza in cazul unui accident sau a unei nenorociri. Cind Blair, cel despre care scriam la inceput, s-a sinucis, stergindu-si si urmele din Well, anulind astfel toate textele sale postate in conferinte printr-un mass scribble, Well-ul a format un topic special in care oricine din Well putea scrie un ultim cuvint catre Blair.

'napoi

Cuprins

mai departe

inapoi

acasa

mai departe