inapoi

acasa

mai departe

Contra prietenilor mei II

banermedii.gif (2126 bytes)

In fine, data fiind eroarea logica pe care se bazeaza afirmatia pe care o discutam - cum cei de la care am cules-o sunt deasupra banuielii unei frecvente ridicate a unor asemenea erori - se naste mai degraba banuiala unei altfel de ipoteze, a unei ipoteze de natura psihica. Calculatorul izoleaza, se spune, la limita alieneaza.

Sa vedem mai intai cum izoleaza: in cazul in care calculatorul este legat la Internet problema se autoanuleaza. Computerul este in acest caz un simplu mediu de comunicare, diferit, dar de aceeasi natura informationala, cu aerul prin care ni se scurg vorbele cand ne aflam fata in fata. Observatia lipsei semnalelor supralingvistice o las aci la o parte, atat pentru ca problema are un mult mai dezvoltat fond teoretic, cat si pentru ca nu serveste demonstratiei in nici o directie.

Interesenta devine temerea confuziei animat/inanimat in cazul calculatorului nelegat la retea, si probabil fundamenteaza macar partial acoperirea cu pseudo-argumentul jucarie/instrument. Mai precis acoperirea in chestiune s-ar identifica dupa cum urmeaza: jucarie=(obiect fata de care avem o afectiune); instrument=(obiect codificat sentimental 0). Las la o parte a doua egalitate in sine discutabila, ca sa ma pot ocupa numai de relatia: calculator=animat.

Este poate mai putin cunoscut faptul ca sunt foarte putine obiectele care, pentru copilul normal, pana spre pubertate, nu sunt animate. Este medical recunoscut ca vorbitul, de o pilda, de unul singur (aparent!) este perfect normal la copil. Mai mult, confuzia animat/ inanimat se produce si invers, acesta fiind unul dintre motivele de baza ale proverbialei cruzimi a copiilor fata de animale. Desigur ca, la fel ca in cazul dicotomiei valoare lucrativa/valoare ludica, si aceasta este o valoare care variaza pe axa timpului.

Si atunci, ce importa un obiect mai mult sau mai putin pus de copil in mod eronat in clasa animatelor? Ar fi absurd sa credem ca, o data speriat de o matura, sa zicem, un copil va continua si la douazeci de ani sa o creada insufletita. Si ar fi si o lipsa de incredere in resursele sale intelectuale, ca si in capacitatea noastra de educare....

Imi amintesc, in incheiere, de uimirea unei colege de-a mele care, la sedinta cu parintii, observa cu stupoare furia profesoarei diriginte(scoala 1, Bucuresti, nu din vreun coltz indepartat de tara) la adresa calculatoarelor, furie justificata de aceasta prin retinerea exagerata a copiilor in casa. Uimirea ii era mare, fiindca, mai ales ca mama de baiat, era fericita ca, in fine, gasise ceva care sa-i convinga fiul de 13 ani sa mai petreaca si o ora, doua pe zi prin casa...

NV

inapoi

acasa

mai departe