inapoi acasa mai departe

Lex :1, 2, 3, 4, 5

e- comertzul nostru cel de toate zilele

Ginditi-va la cit timp puteti cistiga facindu-va cumparaturile saptaminale (eu le-as face zilnic) stind comod in fata ecranului calculatorului dumneavoastra..

Seara va adunati toata familia si faceti o lista lunga, ma rog dupa marimea buzunarului, in care treceti de toate. Apelati la formularul supermagazinului care va place si va transmiteti dorintele. A doua zi de dimineata un comisionar va suna si va va depune acasa produsele comandate.

Toate bune si frumoase, dar exista un mic amanunt care va va face sa fiti precaut cu aceasta minunatie de facilitate: modul de plata. De obicei se foloseste cartea de credit. Se cere numarul, data expirarii si inca vreo citeva amanunte care sa convinga ca dumneavoastra sunteti intr- adevar posesorul acestui mod de plata.

Dar Internetul nu-i un mediu sigur si va puteti afla in fata situatiei, de loc placuta, ca la sfirsitul lunii sa gasiti pe lista iesirilor lucruri sau servicii pe care nu le-ati cumparat. Evident veti reclama, dar aceasta implica telefoane, ceva contacte cu birocratii si veti renunta destul de repede sa mai folositi cartea de credit pe Internet.

Aceste neplaceri majore se intilnesc mai des in tarile provenite din fostul "lagar" comunist, unde lipsa legilor, care sa condamne folosirea frauduloasa a cartilor de credit, a facilitat organizearea de adevarate hold-up-uri. Desigur exista modalitati de furt nu numai pe Internet, bazate pe folosirea cartilor de credit, dar se pare ca aceasta modalitate a luat amploare si pune practic in imposibilitate folosirea la adevaratele posibilitati a acestora..

Dar, din pacate, nu numai lipsa legilor sau a jurisprudentei in materie este de vina, ci si o anumita lacuna morala in educatia cetatenilor acestor fosti sateliti ai URSS. Ma refer in principal la o ciudata perceptie care exclude asocierea notiunii de furt cu aceea de folosire ilegala a cartii de credit.

In fond si la urma urmei se scrie un numar care poate fi valid si i-am "pacalit" pe cei care vind. Evident ca este exclus  sa-ti dai adresa, sau poate mai stii, incontienta merge atit de departe incit nu mai conteaza. Foarte probabil este ca serviciile cerute sa fie de tip descarcare de jocuri sau programe, sau abonare la diverse site-uri .

Se poate sa fie folosite pentru sume mici care in aparenta nu vor fi bagate in seama. Important e ca de fapt se submineaza credibilitatea unor pieti posibile si furnizorii nu vor mai livra nimic la adresele venite din aceste tari. Si atunci putem tipa cit de tare ca se "comploteste", tot nu va folosi la nimic.

Democratia nu include "libertatea "de a fura. Pe de alta parte sfatuiesc pe cei care vor incerca sa introduca comertul pe Internet (exista totusi firave inceputuri) sa foloseasca fara zgircenie programe autorizate de securizare a site-urilor si a datelor primite pentru a minimiza posibilitatile de frauda.

Pentru material in materie consultati http://www.webreference.com/ecommerce/. Succes !

Cato Cenzorul

Cuprins

inapoi

acasa

mai departe