O combinatie de nihilism cu tehnologie nu se poate spune ca nu atrage atentia. O anihilare totala a optimismului, a posibilitatii de construire a sinelui in spatiul real si de aici refugiul in virtual, cautarea libertatii in cadrul format in spatele monitorului si imaginat ca un infinit de retele, sentimentul de apartenenta la o comunitate, prin ea insasi deosebita pentru ca nu apartine unui loc anume, ea avindu-si salasul doar in mintea celor care o locuiesc - din aceste repere se poate alcatui esenta miscarii cyberpunk.
Cu stropul de nebunie al oricarui inceput veritabil, si ei, ca si romanticii, futuristii, suprarealistii, toti la vremea lor, au vrut sa se gaseasca pe ei insisi nu prin adaptare la mediul exterior, ci schimbindu-l pe acesta in functie de ei. Insa, spre deosebire de ceilalti, cyberpunk-erii incepeau nu cu transformarea radicala a prezentului, ci cu imaginarea si construirea acestuia intr-un cadru al viitorului.

Liniile principale ale acestui cadru vizionar au fost trasate de Gibson, in romanul sau Neuromancer. Cyberspace-ul imaginat de el aparea ca " …o halucinatie colectiva experimentata zilnic de catre miliarde de operatori legitimi…o reprezentare grafica de date abstracte transmise de la tastatura fiecarui computer in acest sistem uman…o complexitate neimaginabila…linii de lumini aliniate in non-spatiul mintii, adunari si constelatii de date…". In aceasta lume, indivizii erau conectati direct prin intermediul propriului sistem nervos la retea, cyberspace-ul devenind astfel lumea creata de intersectiile fiecarui sistem nervos uman conectat la retea cu bazele de date ale matricii.

Tehnologia devenea astfel din mijloc, un scop in sine. Pentru intia data era vazuta prin potentialitatea ei de a fi arta, de a fi imaginatie, deschinzind culoare noi pentru sunete, imagini, simturi.
Se oferea astfel pentru prima data o scapare din plictisul cotidian al suburbiilor marilor metropole intr-un spatiu ne-real. Daca hippies propuneau evadarea in campestru, in natura, departe de urban, iar punk-erii isi cautau refugiul in spatiile subterane ale urbanului, in cazul filosofiei cyberpunk era o fuga spre nicaeri si oriunde, intr-o alta dimensiune, de aceasta data imaginata si, tocmai prin aceasta virtualitate, si mai tentanta.

Apare implicit si ideea de comunitate, dar si aceasta extrapolata la un nou cadru, caci nu-i mai puteai gasi un real limitat in anumite granite; ea putea fi accesata prin orice modem, de la orice calculator al lumii aflat conectat in retea. Astfel, subcultura cyberpunk devenea prima in care spatiul pe care il propunea ca refugiu nu era realul, care sa fie diferit si totusi in aceeasi dimensiune cu greoiul si liniarul urban din care fugeau, ci imaginarul, si prin el, deplina libertate de a nega ii lua locul.

Precedentul curent punk, format in generatia tirziilor ani '70, derutata si imbatrinita timpuriu de somaj si de anostul industrial al urbanului, strivise orice, aruncindu-le pe toate in aer - muzica, moda, mass-media. Era o disperare totala.

NU-ul acesta l-au preluat si cyberpunk-erii, insa fara sa-l extrapoleze si la dimensiunile noilor tehnologii; dimpotriva chiar, acestea au devenit alternativa de refugiu in fata mundanului intepenit in aceleasi ruginite cadre.

Anul 1984, anul aparitiei Neuromancer-ului lui Gibson, a fost si cadrul temporal in care PC-urile au inceput sa apara tot mai des pe birouri, in care retelele s-au dezvoltat si au devenit din ce in ce mai accesibile pentru universitati si corporatii, in care viteza de circulatie a informatiei s-a marit, determinind asimilarea rapida a noilor tehnologii. Granitele dintre spatiul imaginar si cel real au aparut a fi din ce in ce mai relative.
In acest context, curentul cyberpunk a venit sa se dezvolte intr-o matca propice schimbarii ca factor existential si a ajuns in scurt timp sa fie asimilat si sa fie desemnat drept cadrul cultural predominat al epocii respective - anii '80.

" Combinatia de infatuare data de cunoasterea aprofundata a noilor tehnologii si dispretul fata de o aplicare conventionala a acestora" (Elmer- Dewitt) a prins cel mai bine in haosul cultural al vremii.
De fapt, intre aceasta definitie simbolica a lui Dewitt si pura constructie formala a cuvintului cyberpunk, ca amestec al termenilor cybernetics si punk , este o relatie directa.
Venind ca o completare la Neuromancer, filmul lui Ridley Scott - Blade Runner - traseaza cadrul noului stil cyberpunk: un amestec paradoxal de inalta tehnica si stil de viata precar. De fapt ramine ca simbol al curentului fraza lui Gibson: " Strada foloseste in felul ei specific tehnologia".
De aici, totul a inceput sa se dezvolte: un scriitor din Texas, Bruce Sterling, publicind un fanzine, un calup de articole integrate printr-un stil temperamental si coleric, scrise sub pseudonim, incepe sa traseze liniile stilistice ale miscarii cyberpunk.

Daca Gibson a fost initiatorul curentului, cel care I-a imprimat structura vitala poate fi considerat a fi Sterling, caci el a fost catalizatorul intregii miscarii, determinind tuturor actiunilor o directie unitara, integrindu-le prin chiar specificitatea lor.

Prin ineditul ei - tratarea dubla a tehnologiilor ca instrumente cit si, idealizate fiind, ca modalitati de exprimare artistica - miscarea cyber, desi acum cind se vorbeste despre ea se foloseste mai mult timpul trecut, a pus o amprenta importanta in epoca prin reconsiderarea interactiunii uman-tehnologic, mai precis a conflictului existent la nivelul aplicarii noilor tehnologii. Aceasta dualitate se refera la neadecvarea principiilor cyberpunk, care presupun o totala libertate in folosirea tehnologicului, la realitatea imediata, limitatata de cadrele comerciale sau politice uneori extrem inguste.
Ca principiu al aparitiei si dezvoltarii sale - accentuarea tehnologiei si chiar considerarea sa ca principal factor determinant al construirii de sine si al formarii sale in interactiunile sociale - cyberpunk poate fi considerata ca miscare culturala determinanta pentru constituirea chiar a unei noi paradigme asupra interactiunii tehnicului cu umanul, transformind viziunea clasica unilaterala
uman ® tehnologic intr-una moderna a reciprocitatii.


Bibliografie

1.    Christian As. Kirtchev    " A Cyberpunk Manifesto"
2.    McKenzie Wark         "Cyberpunk From subculture to mainstream", alt.cyberpunk,
mwark@laural.ocs.mq.oz.au
3.    Tom Maddox          "After the Deluge: Cyberpunk in the '80s and '90s",     tmaddox@netcom.com
4.    Philip Elmer - Dewitt    TIME,    Feb.     8, 1993   

l.

inapoi	acasa	mai departe