inapoi

acasa

mai departe

Internetul ca Dilema (II)

(in care explic totusi titlul sau Dilema ca o lista de discutii)

In al doilea rind, cel care de fapt e in intentia mea, modalitatea de constructie a "Dilemei", cu temele sale saptaminale, cu o oarecare deschidere catre o lumea de care ne indepartam prin suficienta si anatemizare, ma refer la cea occidentala, cu posibilitatea exprimarii opiniilor, fie ele si neortodoxe, aceasta modalitate de constructie, deci(:)), imi aduce aminte de o celebra lista de discutii numita pentru cei initiati "romanians". Pastrind proportiile, o lista de discutii este practic nelimitata fizic, nefiind tributara unui tiraj sau unei suprafete perisabile precum hirtia, Dilema regaseste placerea temei dezbatute pe aproape toate fetele, un fel de agora in care lumea sa-si dea cu parerea si nu cu piatra.

De la mititei pina la Patapievici orice subiect se va transforma in pasiune, textele variind intre tonul doctoral al unora si diatribe ajungind pina la indemnuri semaforiale de tip "Sint de acord" sau extraordinar de profundul "Da". As putea depana amintiri din cei citiva ani petrecuti pe "romanians" si numai cei care sufera de snobism gutenbergian pot sa strimbe din nas la auzul cuvintului e-mail. Cine nu se sperie de injurii, de vorbe rele, de toane, de oameni in general se poate inscrie la listproc@sep.stanford.edu (text mesaj : subscribe <nume>). Il recomand mai ales celor care au impresia ca pot scrie cum le vine, facind abstractie de gramatica si putindu-si permite orice ineptie fara a fi amendati.

(in care revin la obsesia mistriei)

Dar sa revin la numarul din Dilema despre Internet. Mi-a facut pentru prima data placere sa citesc o revista in care Internetul nu este Satana occidentala care ne "alienizeaza" putinele minti lasate la vatra de comunisti, in care criticile sunt ceva mai la obiect si oricum sunt scrise de cineva care are de a face cu Internetul in toata splendoarea lui. Am o singura obiectie la aceste critici: nu cumva servim obiectivizarile cu prea multa detasare de parca am fi in relatie de egalitate (noi cei de aici cu lumea normala) ? N-as vrea sa fiu inteles gresit. Nu ma opun criticilor. Ca orice fenomen global, Internetul este si va fi colorat in toate nuantele posibile nu numai in roz, dar e esential sa explicam, pentru a nu participa la parada celor care debiteaza cu nonsalanta truismul : e mai usor de tinut o carte in mina (sau mai placut). Acest truim pagubos seamana tare mult cu minunatul "Noi muncim, nu gindim", care in traducere libera este "ce 'telectuali suntem noi romanii".

Efortul de a face cit mai usor accesul la Internet romanilor mi se pare la ora actuala de maxima importanta pentru a putea intelege cu ce se maninca democratia. Altfel, dupa cum decurg lucrurile (vezi depunerea de pixuri la PNTCD), termenul brucanian de inca 20 de ani este de un optimism infiorator. Ori gluma cu Hyde Park-ul mi s-a parut usor fortata in acest context. Sa transformi o hiperbiblioteca intr-un colt de parc dedicat curiozitatilor turistice este ceva riscat, mai ales cind nu stii despre ce e vorba. Libertatea totala, legile aparent transformate in indicatii de tip netiquette, posibila deunicizare a individului pot fi arme cu doua taisuri si uneori plata este chiar disparitia fizica a unor oameni, dar nu putem renunta la a cauta solutia de a minimiza dezastrele doar pentru ca (si aici vin o serie de argumente pe care le puteti gasi in mai toate articolele despre Internet in mass-media romaneasca). Si intreb patetic : De ce nu va uitati, domnilor, la Internet ca la o simpla unealta, de exemplu ?

inapoi

acasa

mai departe