1. Realitatea "virtuală" e una perfect controlabilă, chiar într-o măsură mai mare decat cea "de carne". Achilles este Stewart si invers. Stewart nu face decat să-l elibereze pe acesta.
2. Interactiunea din realitatea "virtuală" nu are loc cu umbre, ci cu oameni în carne si oase, personalităti contruite, nu-i vorbă, dar ale unor insi cu acte de nastere.
3. In fine, Stewart e productiv în spatiul "virtual". Achilles are succes pentru motive perfect concrete: el reuseste să le dea celorlalti ceva.

Doar că nu e vorba de aceia ce i se uită peste umăr să vadă ce-i apare pe ecran, ci de ceilalti care-i asteaptă mesajul pe ecranele proprii.

Si, iată, vine un mijloc tehnologic care îmi permite să-mi înfătisez personalitatea independent de ce mi-a spus tata si mama pe cand aveam cinci ani, sau cat poate macar mintea mea s-o facă de independentă. Liberă de mirosul gurii mele, de cel al subtiorilor, de dintii neregulati, de ochii strabici, de iubita care m-a părăsit si chiar de barba ce refuză să-mi crescă mult supă ce-am isprăvit adolescenta. O personalitate care depune mărturie doar pentru mintea mea, pentru puterea mea (vointă, muncă, plăcere) de acumulare intelectuală.

Mi se spune atunci că e "inumană" această existentă, această ipostază a existentei mele si ma întreb: în utlimă instantă care credeti voi că este omul din mine si care animalul?

Ne bucurăm atunci cand auzim că o femeie care, acum saptezeci- o suta de ani, ar fi fost în afaa societătii pentru că e mioapă acum poate duce o viată normală. Ne bucurăm cand psihic si fizic un bărbat e întreg si capabil de procreatie prin medicina zilei de azi. Aplaudăm cand cutare condamnat la scaun cu rotile e eliberat datorită unei noi tenhnici în chirurgie.

Ne indignăm cand auzim că biserica Scientologică refuză ajutorul medical. Ne uluieste o ciomunitate ca cea Amish pe care sigur, îi lăsăm în pace să trăiască precum le e voia, dar să nu-mi spuneți că îi vizităm altfel decat am face-o cu o grădină zoologică.

Insă dacă Stewart îl eliberează pe Achilles, cu blandetea fermă a mamelor grijulii, îi punem în vedere: "Intotdeauna neobisnuitul a sedus. Insa mediul electronic, oricit de deschis si flexibil ar fi din punctul de vedere al posibilelor identitati pe care le-ar permite a fi construite, oricit de incitant ar fi misterul personajelor lui, nu va avea totusi niciodata umanitatea realului, a viului. Va ramine doar o prelungire, extrem de complexa, insa doar o prelungire."

( Manuela Grama, Romantismul erei electronice (VI), agoraONline nr. 3)

Nora Vasilescu.

inapoi	acasa	mai departe